Cum arată viața în zonele eliberate de sub ocupația rusă. „Încă mai sunt unii oameni în vârstă care se gândesc la Uniunea Sovietică”

Viața după invazia rusă nu este atât de simplă în zonele de graniță comună între cele două state aflate în război. Unii locuitori salută eliberarea de sub ocupația rusă, în timp ce alții și-ar dori întoarcerea armatei lui Putin.

Aceștia sunt oamenii însărcinați să gestioneze securitatea Ucrainei, care, în acest moment, este o muncă cu multe fețe în părțile recent eliberate din regiunea Harkov, în apropiere de granița cu Rusia.

Atmosfera este paranoică. Vecinii se raportează unii pe alții, în timp ce condițiile exterioare se răcesc, sunetul focurilor de armă care se apropie fiind la fel de enervant ca și iarna iminentă.

Fără electricitate, vecinii și-au instalat corturi în afara blocurilor sovietice pentru a-și găti mâncarea, apa este adunată dintr-un punct central, iar persoanele în vârstă care au rămas trag găleți grele de plastic pe scări.

Ocazional, pachete de ajutor umanitar sunt lăsate în sate, dar drumul este lung și periculos. Secțiuni importante din capitala regională Kupianyask sunt distruse.

Aceasta este viața în estul tensionat al Ucrainei, unde domnește lupta pentru resurse și paranoia. Cei care au fost alături de Ucraina în timpul ocupației au trăit alături de vecinul lor care i-a primit pe ruși. Este o imagine dezordonată, iar SBU încearcă să definească liniile.

Anton, un ofițer SBU din Kiev care lucrează în Harkov din aprilie, a descris o imagine sumbră

„Oamenii au fost plătiți cu foarte puțini bani pentru a-i ajuta pe ruși, dar unii au făcut-o și de bunăvoie”, a declarat el pentru Euronews. Avem diferite modalități de a colecta informații și când avem ceva solid putem acționa.

„Acum, de la eliberare, primim multe informații de la oameni, care nu sunt întotdeauna de încredere, vecinii care au probleme unii cu alții pot încerca să își regleze conturile, așa că trebuie să fim atenți”, a spus el.

„Lucrăm atât în interiorul, cât și în afara liniei frontului. Ne ocupăm de munca de contrainsurgență pe teritoriul nostru și lucrăm cu partizanii noștri de cealaltă parte. Pe lângă asta, luptăm într-un război. Este orice fel de război pe care ți-l poți imagina aici”.

„Acei oameni sunt atât de proști”

Între timp, pe drumul principal de întoarcere spre Kiev, grupul a înființat un punct de control, telefoanele sunt verificate și orice lucru suspect este investigat. Un om de afaceri care a lucrat în apropiere de granița cu Rusia este frustrat.

„De ce nu putem face pace și să ne întoarcem la viețile noastre?”, strigă el.

Anton spune că ofițerii sunt avertizați cu privire la ton și comportament atunci când vorbesc cu potențiali simpatizanți ruși.

„Începem o investigație și vedem dacă au încălcat o lege și plecăm de acolo. Trebuie să lucrăm cu blândețe cu oamenii din sate, nu vrem să îi apropiem de Rusia. Acum este vorba despre câștigarea inimilor și a minților”, a spus el.

Deseori respinși ca Vatniks – un termen depreciativ pentru separatiștii și simpatizanții rușilor din estul rusofon al Ucrainei – loialitățile de aici sunt adesea împărțite.

Andrei, un student din Harkov care a rămas în oraș pe toată durata războiului, a declarat că, deși majoritatea oamenilor au rămas loiali Ucrainei, unii încă mai cred că Harkov este Rusia.

„Rușii au crezut că vor intra pur și simplu în Harkov și noi îi vom primi. Au avut parte de o surpriză! Încă mai sunt unii oameni în vârstă care se gândesc la Uniunea Sovietică. Acei oameni sunt atât de proști, încât nu-i suport”, a spus el.

În satele mai pro-rusești din apropierea graniței – unde picturile lui Lenin încă sunt la loc de cinste – situația este mai complexă.

Rusia a încălcat multe promisiuni, civilii din Kupianyask cărora li s-au promis salarii au rămas adesea neplătite, localnicilor care au plecat în Rusia din regiunea Harkov li s-au promis vieți și salarii care nu s-au materializat niciodată. În ciuda acestui fapt, unii rămân loiali Moscovei.

„Inițial, oamenii pe care îi cunosc și care au mers acolo în Rusia s-au plâns, dar acum sunt atât de siguri de propaganda lor și de nevoia de a avea dreptate încât mint”, a declarat Andrei.